Vaccinarea obligatorie

Mă simt obligata sa abordez acest subiect. Îmi este foarte greu. De câteva zile de când a început toată nebunia asta parcă nu sunt eu. Simt ca vreau sa tip dar nu mă aude nimeni.

Este cumplit ce se întâmplă. Nu doar pentru noi cei care am ales sa nu vaccinam copilașii ci pentru toată lumea. Chiar și pentru cei mai înfocați suporteri ai imunizării forțate. Cred ca nu își dau seama ce își doresc. Nu își dau seama ca aceasta lege a obligativității îi va lovi mai ales pe ei. Pentru ca ei vor “beneficia” benevol și cu bucurie chiar, de otrăvirea permanenta și regulata prin vaccinuri.

Noi, ” antivaccinistii”, măcar ne vom lupta într-un fel sau altul. Vom plăti amenzi, vom fugi din tara dar nu vom accepta sau ne otrăvim corpul și familia conform planului internațional.

Aceasta politica mondiala este criminala. Este un război care se duce tăcut și parșiv. Este un război inegal pentru ca una din parti nici nu conștientizează ca trebuie sa lupte.

Nu știu ce vom face. Ce metoda vom aborda. Tot ce știu acum e ca nu îmi voi lăsa familia otrăvită. Dacă pana acum eram o antivaccinista pasiva, de acum ales sa lupt. Sa mă implic.

Tot ce au reușit sa facă prin aceasta lege a obligativității e sa ne convingă ca suntem pe drumul cel bun și ca am ales bine pentru copiii noștri.

Dacă vaccinurile ar fi fost lucruri bune nu era nevoie sa fie impuse. La asta ar trebui sa se gândească toți cei care isi doresc sa se dea legea.

Îmi pare sincer rău pentru tara mea și pentru copilașii noștri. Sunt îngerași nevinovați care suferă și vor suferi pentru ca părinții lor fie nu sunt informați, fie nu vor sa fie și închid ochii.

Îmi pare rau ca puiul meu trebuie sa ia parte la aceste vremuri și la aceasta lupta. Va fi o lupta pe viață și pe moarte.

Dar mergem înainte cu ajutorul Domnului. Măicuță Sfânta nu ne va lăsa dacă îi cerem ajutorul.

Nu pot sa uit ce am citit: Părintele Iustin Parvu a zis ca prin vaccinuri se împlinește cuvântul evangheliei care zice: “va da tata pe fiu la moarte” Matei 10:21. Acest sfânt părinte al neamului romanesc își avertiza credincioșii încă de acum 20 de ani de pericolul vaccinurilor.

Deci sa luam aminte ca ducem lupta cea buna și sa avem curaj. Căci ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu!

Doamne ajuta – ne și nu lasă niciun copilaș sa fie luat de lângă părinți!

De ce profitam unii de alții? 

Toată viața mea cunoscuții și “prietenii” au profitat de pe urma mea. Spun “prietenii” pentru ca doar un prieten fals va trage tot felul de foloase de pe urma cuiva. În prietenia adevărată totul este oferit iar nu luat cu forta.

Nu înțeleg de ce mi se întâmplă toate astea. Poate ca sunt prea naiva și cred prea mult în bunătatea oamenilor. Totuși nu îmi pare rau. Prefer sa văd mereu partea plina a paharului în relația cu ceilalți decât sa stau cu stresul peminent de a urmări defecte și comportamente negative. Viața mea e mult mai ușoară pentru ca sunt așa. Sunt linistita.

Dar totuși se întâmplă ca uneori sa se sară prea mult calul. Mă intristez profund când văd ca bunătatea mea și pozitivismul meu e luat în bataie de joc. Oare de ce facem asta? Sunt convinsa ca și eu am greșit fata de alții în același mod poate chiar involuntar. Dar totuși,  de ce?

De ce nu putem fi prieteni în adevăratul sens al cuvântului.  Sa oferim mai mult decât cerem celorlalți. De ce nu suntem sinceri și abandonam o relație care nu ne satisface? În schimb suportam persoane care nu ne plac doar pentru a beneficia de ceva de pe urma lor. De ce suntem duali și fățarnici față de noi înșine și fata de restul? 

Cred ca pana la urma prețul pe care îl plătim e prea mare. A suporta un om e un preț prea mare pentru un beneficiu material. Asta e părerea mea. 

Și săptămână aceasta m-am convins ca nu am nevoie de “prieteni” care sa profite de mine si sa batjocorească sinceritatea mea. Întotdeauna mi-a plăcut sa am oameni în jurul meu dar de acum voi alege cu atenție în cine am încredere.  Aleg calitatea și nu cantitatea. Singurul prieten adevărat și veșnic e Domnul din cer. Apoi vine familia. Restul sunt doar oameni trecători prin viață noastră.  Unii ne umplu sufletul de bucurie iar alții ne lasa un gust amar. 

Totuși sa vedem partea plina a paharului și sa ne concentram asupra acelor oameni cărora vrem sa le oferim tot ce e mai bun din noi si sa nu lasam dezamagirile sa ne strice relațiile bune!

Scrisoare pentru copilul meu. Partea 2

Ai început sa vorbești. Am făcut intr-o zi supa de galuste. Când îți dădeam sa papi mi-ai zis din senin: ” e foarte buna supa, mami!”.

Am simtit ca mă topesc. Nu am cuvinte sa exprim sentimentul pe care l-am trăit atunci. Mi-am dat seama ca ai crescut și deja ești barbat. 

Te iubește mama!

Scrisoare pentru copilul meu. Partea 1

Dragul mamei,

Bucuria de a-ți fi mama mi-a pătruns în suflet din prima clipa și viața mea s-a schimbat radical. Clipele petrecute alături de tine sunt cele mai frumoase și cele mai adevărate momente de fericire. Deși uneori sunt obosita sau nervoasa și nu am răbdare, tu mă ierti și mă îmbrățișezi spunându-mi parcă ca totul va fi bine. Diminețile alături de tine și iubirile noastre de la trezitul din somn îmi dau energia și puterea de a continua oricât de multe probleme as avea. 

Zâmbetul tău și căldură trupusorului tău care doarme în brațele mele imi topește toate simțurile și mă simt cea mai norocoasa mamica din lume.

Te iubește mama

De ce e rușine sa fii casnica?

Da, am 18 ani de școală.  Da, ajunsesem sa fiu intr-un post de conducere la locul meu de munca. Da, aveam salariul mai mare ca mulți dintre colegii mei bărbați.  Da, munceam și câte 60 de ore pe săptămână. Da, îmi ador și acum meseria. Da, dacă m-as naște de 10 ori tot același lucru as invata și aceeasi cariera as urma. 

DA!!! Cu toate astea nu regret cu nimic ca sunt casnica și ca îmi petrec fiecare clipa din viața mea cu puiul meu, cu băiețelul meu.

Zilele trecute m-am întâlnit cu niște colegi de serviciu în supermarket. Mă priveau ca o ciudata. Ca o ființa neînțeleasa. Cum sa îndrăznesc sa fac așa ceva? Sa ies din tiparele societății și sa fiu casnica? Cum sa distrug atâția ani de lupta pentru libertatea și egalitatea femeii alegând sa depind financiar de sotul meu? Cum?

Uite așa bine. Societatea noastră este atât de căzută încât orice cauza e mai presus decât cauza umana. Orice job e mai presus decât jobul cel mai important pentru societate: acela de a fi mama și de creste și educa o ființă. 

Nu judec mamele care lucrează și își cresc copiii cum pot. Unele chiar nu au de ales. Dar va rog, nu ma mai judecați pe mine! Va rog, nu ma mai priviți ca o ciudățenie! Va rog, nu ma mai trimițeti la munca și nu îmi mai vorbiți de independenta copilului meu! Va rog!

Nu zic ca nu m-as întoarce la serviciu. As face-o cu cea mai mare placere. Dar nu în detrimentul timpului petrecut alaturi de copilul meu. 

As vrea oamenii sa își dea seama cât contează pentru societate o mama. As vrea ca oamenii sa pună preț pe dragoste și pe timp. Degeaba îi oferi copilului tău excursii în străinătate și mașini la majorat dacă atunci când plângea noaptea nu ai fost alături de el pentru ca erai în vreo delegație. 

 Degeaba câștigi mii de euro. Un copil nu are nevoie decât de o îmbrățișare când îl doare ceva sau când e speriat sau când pur și simplu o vrea pe mama. Un copil nu are nevoie decât de DRAGOSTE si atentie. Iar eu nu concep sa îi ofer toate astea prin telefon la pauza de masa de la birou. 

Nu e rușine sa fii casnica.  Chiar dacă renunți la independenta financiara. Chiar dacă renunți la vacantele în străinătate. Chiar dacă nu mai ești o femeie de cariera. Nu e rușine sa fii mama pe care ti-o dorești sa fii pentru copilul tău.  Nu e rușine sa vrei sa fii prezenta în viața lui. 

Nu e rușine sa fii casnica!

Sufletul omului

Sufletul omului este atât de mare după obârșia sa încât numai Dumnezeu îl poate umple! Pr Arsenie  Boca 

Nimeni pe pământ nu te iubește, nu te așteaptă, nu te dorește și nu te iarta așa cum te iubește, te așteaptă, te dorește și te iartă Domnul! 

În ochii nimănui pe pământ nu ești atât de bun precum ești în ochii Domnului care e gata sa Îți ierte tot pentru o lacrima sau un suspin!

Suntem atât de dezamăgiți de oameni și de tot ce ne înconjoară pentru ca sufletul nostru caută  să fie plin de fericire! Plin de fericirea cea nesfârșită! Iar aceasta fericire nu o putem avea decât în Domnul pentru ca doar El și-a dat viață pentru fiecare din noi!

Sa-L iubim pe Domnul ca sufletul nostru sa fie plin de fericire! 

Hristos S-a Înălțat!

Pentru sora mea

Frații sunt singurele ființe care au 100% același sânge în vene. Cu mama ai doar 50%, cu tata la fel. Cu puiul tău la fel dar cu surorile și frații tai ai 100%. 

Îmi iubesc sora și îi doresc tot binele din lume. Mereu a fost alături de mine și m-a sfătuit și m-a ajutat. Suntem doar noi doua împotriva tuturor. Te iubesc surioara mea.