Mi-a dat Domnul o fetita

Am fost la eco si am aflat ca voi avea si o fetita! Multumesc Domnului pentru toate!

In adancul sufetului mi-am dorit sa fie fetita desi sunt constienta ca decizia nu imi va apartine mie niciodata.

Eu mereu am gandit ca familia fara fata sau fete este incompleta. Nu stiu de ce. Asa simt eu ca o familie are nevoie de macar o fetita, de dragostea si gingasia ei.

Si uite ca Domnul mi-a dat si o fetita ca sa imi completeze familia iar baitelul meu sa aiba o surioara!

Slava Tie, Doamne!

Advertisements

Ma pregatesc…

Ma pregatesc sa primesc acest sufletel nou in viata si in inima mea.

La fiul meu nu stiam la ce sa ma astept pentru ca am avut copilasi mici in familie dar acum stiu! Stiu cata dragoste si cata liniste ofera un copilas! Stiu cat de mult iti incarca sufletul si viata, acea fiinta mica dependenta de mama.

Este ceva unic si minunat, ceva ce doresc tuturor femeilor sa exeperimenteze macar o data in viata!

La fiul meu eram speriata si nepasatoare chiar. Nici nu stiam sa tin un copilas in brate dar el m-a invatat cum sa fiu mama lui. M-a ajutat sa fiu puternica si sa imi urmez instinctele puse in mine de catre Dumnezeu.

Mama iti multumeste, dragul meu!

Sunt insarcinata din nou

Doamne Doamne m-a binecuvantat iar cu un prunc. La vara voi fi din nou mamica unui ingeras care acum se hraneste din sangele meu si asculta bataile inimii mele.

Recunosc ca m-am speriat la inceput, nu pentru ca nu mi-as fi dorit un alt copil…imi doresc 10… ci pentru ca traim niste vremuri atat de tulburi si de urate incat ma tem sa aduc un nou suflet pe lume.

Dar Domnul a hotarat si cine sunt eu sa ma opun? Faca-se voia Lui.

Astept cu nerabdare sa imi cunosc pruncul, sa ma bucur din nou de dependenta de mama a unui nou nascut.

E o mare minune sa fii mama. Este si o mare responsabilitate si o greutate imensa dar toate sunt ascunse in aceasta minune de a fi impreuna creator al unei vietii cu insusi Dumnezeu.

Doresc tuturor mamelor din lume sa fie fericite alaturi de copilasii lor si nimic sa nu le stirbeasca aceasta bucurie. Sa fie sanatoase si puternice si frumoase pentru acele fiinte mici care sunt parte din sufletul lor!

Va imbratisez cu drag si sper ca familia si Dumnezeu sa va umple sufletul de lumina!

Vaccinarea obligatorie

Mă simt obligata sa abordez acest subiect. Îmi este foarte greu. De câteva zile de când a început toată nebunia asta parcă nu sunt eu. Simt ca vreau sa tip dar nu mă aude nimeni.

Este cumplit ce se întâmplă. Nu doar pentru noi cei care am ales sa nu vaccinam copilașii ci pentru toată lumea. Chiar și pentru cei mai înfocați suporteri ai imunizării forțate. Cred ca nu își dau seama ce își doresc. Nu își dau seama ca aceasta lege a obligativității îi va lovi mai ales pe ei. Pentru ca ei vor “beneficia” benevol și cu bucurie chiar, de otrăvirea permanenta și regulata prin vaccinuri.

Noi, ” antivaccinistii”, măcar ne vom lupta într-un fel sau altul. Vom plăti amenzi, vom fugi din tara dar nu vom accepta sau ne otrăvim corpul și familia conform planului internațional.

Aceasta politica mondiala este criminala. Este un război care se duce tăcut și parșiv. Este un război inegal pentru ca una din parti nici nu conștientizează ca trebuie sa lupte.

Nu știu ce vom face. Ce metoda vom aborda. Tot ce știu acum e ca nu îmi voi lăsa familia otrăvită. Dacă pana acum eram o antivaccinista pasiva, de acum ales sa lupt. Sa mă implic.

Tot ce au reușit sa facă prin aceasta lege a obligativității e sa ne convingă ca suntem pe drumul cel bun și ca am ales bine pentru copiii noștri.

Dacă vaccinurile ar fi fost lucruri bune nu era nevoie sa fie impuse. La asta ar trebui sa se gândească toți cei care isi doresc sa se dea legea.

Îmi pare sincer rău pentru tara mea și pentru copilașii noștri. Sunt îngerași nevinovați care suferă și vor suferi pentru ca părinții lor fie nu sunt informați, fie nu vor sa fie și închid ochii.

Îmi pare rau ca puiul meu trebuie sa ia parte la aceste vremuri și la aceasta lupta. Va fi o lupta pe viață și pe moarte.

Dar mergem înainte cu ajutorul Domnului. Măicuță Sfânta nu ne va lăsa dacă îi cerem ajutorul.

Nu pot sa uit ce am citit: Părintele Iustin Parvu a zis ca prin vaccinuri se împlinește cuvântul evangheliei care zice: “va da tata pe fiu la moarte” Matei 10:21. Acest sfânt părinte al neamului romanesc își avertiza credincioșii încă de acum 20 de ani de pericolul vaccinurilor.

Deci sa luam aminte ca ducem lupta cea buna și sa avem curaj. Căci ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu!

Doamne ajuta – ne și nu lasă niciun copilaș sa fie luat de lângă părinți!

De ce profitam unii de alții? 

Toată viața mea cunoscuții și “prietenii” au profitat de pe urma mea. Spun “prietenii” pentru ca doar un prieten fals va trage tot felul de foloase de pe urma cuiva. În prietenia adevărată totul este oferit iar nu luat cu forta.

Nu înțeleg de ce mi se întâmplă toate astea. Poate ca sunt prea naiva și cred prea mult în bunătatea oamenilor. Totuși nu îmi pare rau. Prefer sa văd mereu partea plina a paharului în relația cu ceilalți decât sa stau cu stresul peminent de a urmări defecte și comportamente negative. Viața mea e mult mai ușoară pentru ca sunt așa. Sunt linistita.

Dar totuși se întâmplă ca uneori sa se sară prea mult calul. Mă intristez profund când văd ca bunătatea mea și pozitivismul meu e luat în bataie de joc. Oare de ce facem asta? Sunt convinsa ca și eu am greșit fata de alții în același mod poate chiar involuntar. Dar totuși,  de ce?

De ce nu putem fi prieteni în adevăratul sens al cuvântului.  Sa oferim mai mult decât cerem celorlalți. De ce nu suntem sinceri și abandonam o relație care nu ne satisface? În schimb suportam persoane care nu ne plac doar pentru a beneficia de ceva de pe urma lor. De ce suntem duali și fățarnici față de noi înșine și fata de restul? 

Cred ca pana la urma prețul pe care îl plătim e prea mare. A suporta un om e un preț prea mare pentru un beneficiu material. Asta e părerea mea. 

Și săptămână aceasta m-am convins ca nu am nevoie de “prieteni” care sa profite de mine si sa batjocorească sinceritatea mea. Întotdeauna mi-a plăcut sa am oameni în jurul meu dar de acum voi alege cu atenție în cine am încredere.  Aleg calitatea și nu cantitatea. Singurul prieten adevărat și veșnic e Domnul din cer. Apoi vine familia. Restul sunt doar oameni trecători prin viață noastră.  Unii ne umplu sufletul de bucurie iar alții ne lasa un gust amar. 

Totuși sa vedem partea plina a paharului și sa ne concentram asupra acelor oameni cărora vrem sa le oferim tot ce e mai bun din noi si sa nu lasam dezamagirile sa ne strice relațiile bune!

Scrisoare pentru copilul meu. Partea 2

Ai început sa vorbești. Am făcut intr-o zi supa de galuste. Când îți dădeam sa papi mi-ai zis din senin: ” e foarte buna supa, mami!”.

Am simtit ca mă topesc. Nu am cuvinte sa exprim sentimentul pe care l-am trăit atunci. Mi-am dat seama ca ai crescut și deja ești barbat. 

Te iubește mama!

Scrisoare pentru copilul meu. Partea 1

Dragul mamei,

Bucuria de a-ți fi mama mi-a pătruns în suflet din prima clipa și viața mea s-a schimbat radical. Clipele petrecute alături de tine sunt cele mai frumoase și cele mai adevărate momente de fericire. Deși uneori sunt obosita sau nervoasa și nu am răbdare, tu mă ierti și mă îmbrățișezi spunându-mi parcă ca totul va fi bine. Diminețile alături de tine și iubirile noastre de la trezitul din somn îmi dau energia și puterea de a continua oricât de multe probleme as avea. 

Zâmbetul tău și căldură trupusorului tău care doarme în brațele mele imi topește toate simțurile și mă simt cea mai norocoasa mamica din lume.

Te iubește mama